Însă ce carte a cumpărat debutantul procopsit cu drepturi de autor şi cîţi leuţi încasa Nicolae Labiş pentru cea dintîi poezie tipărită? Amănuntul fiind totuşi important pentru interesul unui copil faţă de opul respectiv. Care nu este altul decît volumul Mihai Eminescu, Studii şi conferinţe cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la naşterea poetului, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R. P. R., [Bucureşti,] 1950, 188 p., în care semnau: Mihail Sadoveanu, Eminescu, p. 3-8; Eugen Jebeleanu, Tragismul vieţii lui Eminescu – rezultat al condiţiilor sociale, p. 9-31; N. Moraru, Epoca lui Eminescu şi literatura lui, p. 33-58; Mihai Beniuc, Eminescu, poet al poporului, p. 59-78; G. Călinescu, Eminescu făuritor al limbii literare, p. 79-91; Maria Banuş, Natura şi dragostea în poezia lui Eminescu, p. 93-108; Ion Vitner, Locul lui Eminescu în literatura română, p. 109-138; J. Popper, „Criticilor mei” şi concepţiile despre artă ale lui Mihai Eminescu, p. 151-188. (BAR – I 217 334)

Explicaţia o aflăm din facsimila prezentată de Mircea Coloşenco 6, însă mai trebuie precizat că volumul consacrat centenarului naşterii lui Eminescu, de format A5 (18,5 x 13 cm), 190 p., costa doar 90 (nouăzeci) de lei, ceea ce ne îndreptăţeşte să bănuim că suma întreagă primită de elevul Labiş Nicolae, în acea „zi minunată”, va fi fost de cel mult 100 de lei. Salariul învăţătorului Labiş Eugen era pe atunci vreo 250 de lei pe lună.

Peste cele de mai sus, ar mai fi încă o problemă: Poezia cu care debutează însă „Labiş Nicolae, UTM-ist” în „Lupta poporului”, Suceava, an IV, nr. 1036, duminică, 31 decembrie 1950, p. 2, se întitula:

Republicii Populare Române

Era iarnă grea; plesneau de ger

Şi pietre şi ciolane îngheţate.

Se profilau pe ziduri sau pe cer

Doar negre cruci cu braţe cârligate.

Dar tot atunci –