De când au apărut etnobotanicele s-a schimbat imaginea drogurilor în România. Înainte să apară ele, drogurile aveau o expunere un pic mai obscură. Se găseau doar prin cartiere rău famate și în locuri în care nu te-ai vedea niciodată. Tot timpul prima doză ți-o luai păcălit de un prieten la o petrecere. Așa-zisul prieten umfla apoi astronomic prețul drogurilor. Următorul pas era să începi să vinzi lucruri din casă. Asta continua până nu mai aveai ce vinde și ajungeai pe străzi.

Niciodată nu m-a speriat gândul de a ajunge pe străzi. Pentru mine vândutul obiectelor din casă a fost suficient. O substanță revoltătore care te face să pierzi obiecte pentru o singură seară de distracție. Toată educația pe care o primisem până atunci spunea că normal e să pierzi multe nopți de distracție pentru un obiect. În niciun caz invers.

Etnobotanicele au adus drogurile aproape de casa noastră. Știm că ele se găsesc pe lângă licee, școli generale, grădinițe și, probabil, maternități. Știm că nu mai sunt nici absurd de scumpe. Inconvenientul la ele este că îți distrug discernământul. Te transformă dintr-un elev care probabil ar fi luat bacul în unul care nu știe nici să ia autobuzul până la bac. Apogeul nenorocirii este când faci o poznă de interes național și apari la știrile de la oră cinci.

Adevărul este că multă lume se droghează. Mulți trăiesc vieți împlinite atât profesional, cât și sentimental. Tot adevărat este că drogul e doar o denumire generică pusă substanțelor interzise prin lege care altfel nu ar avea nicio legătură între ele. Așa fentează cei mai deștepți dependența. Amestecă mai multe tipuri de droguri, iar în felul ăsta organismul nu mai știe de care să fie dependent.

Drogurile sunt de multe feluri. Unele îți strică viața doar dacă auzi despre ele, pe când cu altele poți să te freci în fiecare dimineață la ochi fără să pățești nimic. Etnobotanice