Sau aruncaţi-l în aer, e la fel de bine şi într-un caz, şi în altul. După ultima Piaţă a Universităţii, când un miliţian zelos a reuşit să facă ceea ce nici măcar lui Ceauşescu nu i-a reuşit, să pritocească cultura în dubă, a urmat lecţia de democraţie autentic mioritică, când elevilor unui liceu bucureştean li s-au adus autocare pentru o scurtă excursie până la secţie. Ochiul vigilent al presei însă, şi posibilitatea escaladării evenimentelor, au determinat autorităţile să facă pasul înapoi, iar bâlbâielile de după chiar asta demonstrează, n-au crezut că spiritul de turmă nu va mai funcţiona şi oamenii se vor revolta.
Chiar şi reacţia primului ministru, total pe lângă caz în prima fază, deci neinformat, a fost una demnă de tot râsul. Iar explicaţia procurorilor şi a poliţiei a fost total halucinantă, elevii urmau să intre în vacanţă şi nu mai puteau fi găsiţi. De parcă, şi acum scriu pe înţelesul lor, Ionel sau Marioara nu are şi ei o famelie, o adresă în bulentin, unde să poată fi citaţi, şi abia după aceea, dacă refuză să se prezinte, să-i fie trimis Garcea la uşă cu mandat de aducere. Dar n-a fost nimic, autocarele s-au retras, excursia a fost contramandată, şi în numai trei zile, elevii au uitat că au dat şpagă.
Acum, fără flagrant, fără declaraţii incriminatoare, e tare greu să mai demonstrezi ceva, şi mi-e tare frică, spun şi eu, ca directoarea arestată să nu câştige chiar daune materiale de la statul român pentru abuz, acordate de CEDO, unde e o modă să acţionezi în judecată după ce dispar probele. Învăţământul rămâne deci tot la pământ, şi era gata să cadă la propriu, dacă Bin Ladenului de la Iaşi îi funcţiona aşa cum trebuie artizanala. Încă o dovadă că trăim în România, şi nici bombe nu ştim să facem aşa cum trebuie. O concluzie totuşi se impune, şi retractez ce am scris zilele trecute, după ce am văzut că nici în Rai nu se mai primeş
