- Social - nr. 133 / 10 Iulie, 2013 "Soarele sta gata sa se ascunda dincolo de culmile Muntilor Giurgeului, ale caror umbre se lateau tot mai mult peste lunca ingusta a paraului Belcinului. Racoarea placuta a inserarii ce se apropia a mai alungat zapuseala din timpul zilei. Era sfarsitul lunii mai, cu salcamii toti in floare si aerul imbalsamat si cu flori multe pretutindeni, nu numai in natura inconjuratoare, ci si in sufletele oamenilor. O liniste adanca se lasase peste intreaga natura, de parca s-ar fi pregatit si ea pentru odihna. Iar noaptea incepea sa coboare din inaltimile montane, falfaind din aripile ei intunecate. In aceasta atmosfera de pace, doar tropotul regulat al pasilor cailor si scartaitul carutei tulburau amurgul ce incepuse sa-si intinda bratele pe pamant”. Sunt cuvintele de inceput ale romanului istoric "Peste hotarele timpului”, cuvinte cuprinzatoare prin acea conciziune a exprimarii mustind de memoria vremurilor si de imaginatia autorului cartii, Ilie Sandru, coborand, parca, din lumina inaltimilor si din aerul brazilor, pentru a crea materia narativa a familiei de moldoveni de pe apa Tazlaului, care i-a si dat numele, ajunsi la Manastirea Doamnei din Toplita Romana. Badita Toma, calugarul, atras de istoria unui loc al credintei stramosesti, fratele lui Vasilica deschid drumul de la Manastirea Tazlau pana la Manastirea Doamnei de la Toplita Romana, prin acele "roiuri de ceata care se lasau peste Valea Muresului, ca niste valatuci uriasi de scame albe ce pluteau peste pamant”. Acolo, la Toplita Romana, dupa reala, dar si cu sens simbolic, trecere a muntilor, incepe saga familiei, prin calitatile resursei analitice a autorului in sirul si sub influenta intamplarilor. In acest sir al istoriei familiei se asaza, intr-o succesiune pe cursul evenimentelor si al adevarului, Toma, Ileana, Toderuc, Angelica, Anisia, Ionut - preot in Bilbor, Octavian, oa