Planul Chinei să îşi internaţionalizeze moneda, yuanul, prinde tot mai mult contur, dovadă a schimbărilor care au loc în ordinea economică mondială. După ce, la finele lui iunie, Banca Centrală a Marii Britanii (Banca Angliei) a anunţat că a încheiat un acord cu Banca Centrală a Chinei, prin care cele două părţi stabilesc o linie de swap valutar în valoare de 200 miliarde yuani (32,6 miliarde dolari) pe o perioadă de trei ani, săptămâna aceasta autorităţile elveţiene au declarat că Zurich doreşte să devină un centru al tranzacţiilor cu yuani. Swap-ul valutar reprezintă o înţelegere între două părţi prin care una dintre părţi face plăţi într-o anumită valută, iar cealaltă parte face plăţi într-o valută diferită la date viitoare convenite până la scadenţa aranjamentului.

Oraşul din Ţara Cantoanelor concurează pentru această poziţie nu doar cu Londra, ci şi cu Frankfurt şi Paris. De asemenea, băncile canadiene lucrează la un plan prin care să facă din Toronto un centru al operaţiunilor cu moneda chineză pe continentul nord-american.

Acordul cu Banca Angliei ar urma să permită Chinei să avanseze în procesul de transformare a yuanului o monedă de circulaţie internaţională, care reprezintă un punct cheie al planului de deschidere a sistemului său financiar. În prezent, autorităţile de la Beijing limitează fluxul de inves¬tiţii transfrontaliere, ceea ce face dificilă acumularea de rezerve în yuani în afara graniţelor chineze.

În ultimele luni, însă, oficialii ţării au făcut mai multe declaraţii cu privire la posibilitatea ca moneda, cunos¬cută şi sub numele de renminbi, să devină mai "liberă", ceea ce sugerează că este posibil ca un plan care să vizeze convertibilitatea yuanului în alte monede urmează să fie propus până la finele anului. Planul ar urma să includă paşi prin care să fie reduse res¬tricţiile asupra circulaţiei yuanului şi să li se permită ce