Dorinta de razbunare exista in noi inca de la o varsta frageda, fiind nimic mai mult decat un comportament instinctiv. Chiar Vechiul Testament ii acorda importanta, atunci cand se refera la pacatosii ce ar trebui pedepsiti cu "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior".
Explicand razbunarea, Anna MacAskill, profesor de psihologie la Universitatea Sheffield Hallam, spune: "Atunci cand o persoana se simte atacata pe nedrept, ea trece prin trei faze psihologice: o faza de soc, una de ajustare si faza de reactie.
In faza de reactie ea va decide fie sa ierte, fie sa poarte pica - dar sa nu faca nimic, fie sa se razbune.
Razbunarea este destul de normala in multe situatii, psihologia evolutiva sugerand ca abilitatea de a se razbuna este parte a naturii umane.
Cei mai multi dintre noi am fost conditionati social de propriii parinti pentru a crede ca lumea ar trebui sa fie corecta. Razbunarea este, pana la urma, o modalitatea prin care se incearca obtinerea dreptatii".
Mai mult, o serie de studii stiintifice sugereaza faptul ca atunci cand vedem ca o persoana este pedepsita pentru un comportament inadecvat, in acele parti ale creierului asociate satisfactiei au loc anumite reactii.
Cazuri de razbunare crunta sunt destule in istorie, precizeaza Metro. In secolul al XII-lea, pentru a razbuna uciderea tatalui sau de catre tatari, Ginghis Han a fondat Imperiul Mongol. In actiunea sa, acest cuceritor a ucis aproximativ 11% din populatia lumii.
Mult mai recent, guvernul SUA a pierdut 3.000 de miliarde de dolari si 15 ani pentru a-l captura pe Osama bin Laden, liderul retelei teroriste al-Qaida, responsabil de atacurile de la 11 septembrie 2001.
Moartea sa a fost celebrata de mii de oameni, care s-au adunat la fostul World Trade Center sau in fata Casei
