„Sa nu furi!”, tuna porunca Decalogului deasupra unei Romanii peste 90% declarata crestina. Sase orase mari si-au reales anul trecut primarii, desi acestia aveau probleme penale. Flacaii si profesorii care au trisat la cel mai important examen din invatamantul romanesc sunt protejati public chiar de prim-ministrul tarii. Privatizarea evident dubioasa a unei mari companii de stat este prezentata ca un mare succes.
Decalogul spune „Sa nu furi!”, iar mitropolitii le multumesc hotilor.
Traim vremuri de mare subtirime morala, dar spaga, hotia, simonia si ploconul sunt pacatele vechi ale unei tari conduse dintr-o capitala aflata geografic mult mai aproape de Stanbulul peschesului decat de Berlinul regulilor.
Examene falsificate existau in Romania inca din 1899, atunci cand Nicolae Iorga scria despre corpul profesoral din Bucuresti ca „este in mare parte compus datorita unui mecanism foarte simplu si foarte imoral: serveste-ma si am sa te servesc. In majoritatea cazurilor, tezele de licenta sunt un plagiat sau un certificat naiv de imbecilitate.”
Că un dramaturg care a trait acum un secol, I.L. Caragiale, ramane cel mai actual autor roman este dovada cea mai clara a incremenirii moralei noastre in Principatul caftanelor mieroase si pricepute sa unga pe oricine si peste tot.
Si totusi, ceva s-a schimbat in ultimul secol. A aparut un diavol mai nou, mai negru si mai perfid.
Intr-o tara crestina, cum Romania se declara a fi, rostul Bisericii, inaintea celui ritualic, caritabil si de conservare a traditiilor, este sa indice neclintita Nordul moral. Daca in incercarile mari si tragice multi dintre noi se dovedesc a fi verticali, uneori chiar eroici, in interstitiile micului cotidian isi ascunde diavolul toate capcanele. Ispita zilnica a micii spagi, a ploconului mieros e cea care ne macina incet
