- Editorial - nr. 133 / 10 Iulie, 2013 Trec anii pe neobservate, brazdandu-ne chipurile si colbuindu-ne tamplele cu tristeti, si mi-e din ce in ce mai dor de Maestrul, de Omul, de Prietenul generatiei mele "in blugi”, mi-e dor de Poetul frumos la chip si la suflet, de voinicul cu ochi minunati, albastri, in care aduna si fulgere, si stele, de glasul lui reverberand incantatii magice din adancuri de vremi. Mi-e dor de Omul Liber, care-si declara si clama, cu patima, si cu glas inalt, trairile, ca un barbat adevarat ce se afla, reinvatandu-ne lectia despre demnitatea si frumusetea sentimentelor mari, profunde si definitive, singurele care ne asaza alaturi de zei, dand consistenta visului si motivatie existentei noastre diurne. Mi-e dor de inaltul dureros al iubirilor sale totale, pana la scrum mistuindu-se pe pragul sperantelor cel mai adesea ucise: "In noaptea despartirii dintre noi/ Copacii cad pe drum din doi in doi, / In ochi ma bate viscolul cainesc/ Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.// Probabil drumul meu va duce-n iad/ Ma-mpiedic de o lacrima si cad/ Si iar adorm, si iar mi-e dat un vis/ Ca biata cifra doi s-a sinucis.// Si de atata viscol vestitor/ Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,/ Ca tineri am intrat, si cu ce rost/ Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.// (...)// Dar nu pentru a-ti spune ca e rau/ Am dat cu bulgari mari in geamul tau,/ Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,/ Ca plec, si mor, si plang, si te iubesc.”... "Ce daca vine primavara/ Atata iarna e in noi/ Ca martie se poate duce/ Cu toti cocorii inapoi/ In noi e loc numai de iarna/ Vom ingheta sub ultim ger/ Orbecaind pe copci de gheata/ Ca un stingher spre alt stingher.”... "Aud un pian prin zapezi cristaline/ Si nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine/ Chopin – un concert de pian oarecare/ Si calea e lunga si noaptea e mare.” "E noapte si e frig, seniori”, clama candva Laurentiu Fulga. E noapte, in