Când bieţii elevi de la ”Bolintineanu”, ăia schingiuţi cu autocarul, s-au pişat luni în capul procurorilor, declarând că nu ştiu nimic de nicio şpagă la Bac, ci doar că au auzit, vag, că s-ar fi dat vreo sută de lei pentru un suc şi-un fursec, a fost limpede că ancheta fraudării Bacalaureatului este compromisă.

Şi a fost compromisă încă de vineri la prânz, când procurorul de caz a renunţat să-i mai audieze pe elevi atunci, pe loc. Asta e vina procurorului de caz: că a renunţat la planul iniţial de anchetă, care avea logică şi îi putea asigura, fără a-i garanta, o investigaţie de succes. Iată argumentele.

Până vineri la prânz, afacerea de la „Bolintineanu” era investigată doar pe jumătate: banii erau găsiţi, profesorii care îi primiseră erau identificaţi, directoarea Costica Vărzaru era după gratii. Pentru ca dosarul să fie rotund, lipsea cealaltă jumătate: cine a dat banii. Pentru că banii găsiţi în sutiene şi în sertare nu erau pogorâţi din cer, ci fuseseră nişte părinţi şi/sau nişte elevi care îi livraseră. Pe aceştia cum să-i prinzi? Iată întrebarea pe care nu şi-au pus-o niciodată inteligenţii fără leac care au comentat evenimentele.

Victor Ponta are dreptate: procurorii nu sunt nişte Dumnezei. Aşa încât ei trebuie să se dovedească puţin mai deştepţi decât cei pe care vor să-i prindă. Pentru reuşita anchetei de la Bolintineanu, procurorul trebuia să-şi asigure vineri două condiţii esenţiale: elementul surpriză şi o sinceritate cât mai mare a elevilor audiaţi. Vineri dimineaţă, nimeni nu se aştepta că vor fi audiaţi toţi elevii care au dat Bacalaureatul, dar cu precădere cei 112 care au susţinut probele în sălile unde s-au găsit banii. Autocarele au ajuns la liceu după ora 11, cu mai puţin de o oră înainte ca ultima probă să se termine. Elevii nu ştiau nimic, ei erau în săli de la ora 9, deci elementul surpriză a fost bine asigurat.

Cei car