François-Marie Charles Fourier s-a născut în anul 1772, în orașul Besançon. Fiul al unui comerciant textil, s-a remarcat de tânăr drept un student eminent, angajându-se mai apoi ca agent comercial. În această perioadă a încercat să se angajeze în comerțul cu bumbac, investind în acest sens mica moștenirea pe care o primise din partea familiei. În urma asediului Lyonului, va pierde suma investită și chiar va fi arestat și condamnat la execuție prin ghilotinare. După eliberare, se va alătura forțelor armatei, pentru ca apoi să revină în sfera antreprenorială și să-și dedice din ce în ce mai mult timp scrisului. În anul 1808, Fourier publica primul sa lucrare având ca subiect probleme și inegalitățile sociale. Rămasă vreme de 5 ani ignorată, lucrare urmărea obținerea de sprijin nu din partea maselor la care făcea referire, ci tocmai la elitele economice și politice ale vremii, care ar fi putut sprijini material și legislativ punerea în practică a numeroase idei inovatoare conținute de aceasta. Pentru a întări această convingere, este celebră ambiția lui Fourier de a-și dedica o oră pe zi, în fiecare zi, pentru a discuta cu acești potențiali donatori, filantropi iluminați, susținători ai experimentelor sale sociale. Practic, utopistul francez va aștepta vreme de 12 ani ca acest filantropist să-i viziteze reședința, fără ca această revelatoare întâlnire să aibă loc. Singura ocazie ce i-a fost oferită pentru probarea practică a ideilor sale va veni din partea unui membru al Camerei Deputaților, care își va oferi domeniul din apropierea Versailless-ului experimentelor fourieriste. După câțiva ani, însă, proiectul de reconstrucție socială va eșua, ca urmare a unei gestiuni inadecvate a resurselor. Deși va sucomba în anul 1837, neapucând să vadă vreun proiect materializându-se, o parte a discipolilor săi vor continua pe linia inaugurată de falansterul francez, constituind soc