Timpul estompeaza, inevitabi, amintirile. Traim in prezent si visam in viitor. Trecutul cuprinde doar sertare in care pastram fragmente de intamplari. Uneori facem ordine in ele si aducem la lumina fapte, actiuni, ganduri aproape uitate.
Iata, in aceste zile se implinesc 20 de ani de la crearea Partidului Democratiei Sociale din Romania (PDSR), formatiunea politica premergatoare PSD. In 9 si 10 iulie 1993, a avut loc Conferinta nationala care a consemnat fuziunea FDSN cu Partidul Republican, cu Partidul Democrat Cooperatist si cu Partidul Socialist Democratic Roman. In urma acestei fuziuni, a luat nastere PDSR. Reuniunea avea loc intr-un moment extrem de complex. Se incheiase un mare ciclu politic, iar alegerile parlamentare din 1992 pusesera in lumina o noua fizionomie a sistemului de partide, deosebit de fragmentat. Presedinte al partidului a fost desemnat profesorul Oliviu Gherman, iar eu eram presedinte executiv. Amandoi fuseseram alesi la conducerea FDSN inca din 1992. Din delegatia permanenta faceau parte, intre altii, Ion Solcanu, Doru Ioan Taracila, Vasile Vacaru, Dan Martian sau Liviu Maior. Am recitit cu emotie lista celor 48 de membri ai conducerii partidului – unii disparuti, altii iesiti, pur si simplu, din zona politica.
Imi aduc aminte, cu emotie, de felul in care a fost intocmit documentul de baza al Conferintei – “Schimbarea in bine a Romaniei”. Era un document ce sintetiza o lunga dezbatere de idei ce avusese loc in partid, pe marginea unor “scrisori deschise” intre reprezentanti ai unor linii mai conservatoare sau “reformiste”. Am lucrat mult la acel document, alaturi de regretatul Ovidiu Sincai si de alti colegi. Inainte de Conferinta, am trimis o “Scrisoare a BEC catre organizatiile judetene”, solicitand comentarii si propuneri pentru finalizarea unui document programatic, bazat pe ideologia social-democrata.
Revazand acest te
