Chiar dacă este imposibil să adăugam mai multe ore unei zile, o echipă de cercetători de la portalul american de media Buffer explică cum poate fi păcălit creierul pentru a crede că o zi este mai lungă.

Cei de la Buffer dau exemplul acelor perioade în care o noapte pare că zboară într-o clipă sau atunci când o oră pare că nu se mai sfârşeşte. Asta se întâmplă atunci când facem lucruri noi, care ne menţin atenţia sau care necesită o mai mare concentrare şi astfel există impresia încetinirii timpului.

„Încearcă acest exerciţiu! Uită-te în oglindă şi mută-ţi privirea de la stânga la dreapta, urmărind ochiul stâng şi apoi pe cel drept. Când ochii se mişcă dintr-o poziţie în alta, le ia timp să se mişte şi să rămână într-un anumit loc. Aici regăsim toată explicaţia: niciodată nu-ţi vezi ochii mişcându-se. Practic, creierul elimină aceste scene complicate a mişcării ochilor şi le redă simplu, ca pe o privire fixă“, susţine neurologul de origine britanică David Eagleman.

Cum percepem timpul

Modul de a simţi timpul nu se compară cu celelalte simţuri. Timpul nu îl simţim, ci îl percepem. Creierele noastre iau multe informaţii de la simţurile noastre şi le organizează într-o formă care să aibă sens pentru noi.

„Când creierele noastre primesc informaţii noi, nu înseamnă că acestea vin şi în ordinea corectă. Aceste informaţii trebuie să fie reorganizate şi prezentate nouă într-o formă pe care o înţelegem. De exemplu, informaţiile familiare sunt procesate rapid, iar cele noi mai lent, ceea ce dă impresia că timpul se lungeşte“, afirmă David Eagleman.

Percepţia noastră asupra timpului nu este controlată de o singură zonă a creierului, ci de mai multe, spre deosebire de cele cinci simţuri, care sunt legate de zone specifice.

Cu cât primim mai multe informaţii noi, cu atât procesarea