În urmă cu câteva zile Băsescu declara la o televiziune de partid: „Oricât m-am uitat pe glob înainte de a fi ales preşedinte, opţiunea mea a fost SUA. Acum pot fi liniştit, România nu mai are altă direcţie decât Vestul, sigur, cu escală la Bruxelles”. Adeptul al unui realpolitik balcanic în care sluga suge la un singur licurici, guvernatorul României şi-a schimbat niţel abordarea globală: Băsescu nu mai vrea să sugă doar la Marele Licurici, are nevoie de mai mulţi licurici pe care să-i „slujească”…
Brusc, Băsescu şi-a adus aminte de evenimentele de vara trecută, când licurici mari şi mici l-au ajutat să-şi menţină puterea în faţa unui popor ostil. Ca un veritabil dictator, Băsescu s-a menţinut la Putere în ciuda voinţei propriului popor, care a votat în proporţie de 87 la sută pentru DEMITEREA sa.
Preşedintele-sugător rămâne la timonă (sau la butoane) cu sprijinul licuricilor pe care îi serveşte cu multă obedienţă. Din New York până la Berlin, de la Bruxelles până la Comisia Europeană, Băsescu beneficiază de o protecţie suprastatală, trans-ideologică, foarte ciudată, de neînţeles. Interese internaţionale (greu de înţeles) încearcă să menţină la Bucureşti un lider autoritar, jucător, degrabă vărsător de sticle, degrabă sugător la toţi licuricii ofertanţi. Şi Frau Merkel, şi senior Barroso, şi Gitenstein şi Phil Gordon au nevoie la Bucureşti de un preşedinte slab, manipulabil, fără credibilitate, un personaj previzibil, care să fie uşor de controlat. Toţi licuricii lumii au nevoie la Bucureşti de un preşedinte obedient, care să nu conteste deciziile şi ordinele Stăpânilor.
Deşi i-a plăcut să fie un preşedinte activ, implicat, jucător, deşi s-a uitat şi s-a chiorât mult pe glob, Băsescu rămâne pentru 87 la sută din populaţia României preşedintele-sugător… La licurici, şi la cei mari, şi la cei mici.
Iulian Brok S-ar putea sa iti placa
