Aşadar, Rapid a făcut check out-ul de la Crowne Plaza şi s-a mutat cu „arme şi bagaje“ la Hanu’ Vlăsiei. Adică s-a trecut de la cele 5 stele ale lui Mircea şi Răzvan Lucescu, Mircea Rednic, Dănuţ Lupu sau Ioan Ovidiu Sabău la cele 2 margarete antrenate de Marian Rada. Gata cu fiţele, Pancone: de la licorile din camera luxoasă a lui Copos s-a ajuns la „minibarul“ de pe partea cealaltă a autostrăzii... Adio jacuzzi, piscină, spa, totu’ s-a mutat în spa/tele curţii. De la croiala italiană a costumelor lui Giorgio Copos, Rapid s-a schimbat în costumele de Crocodile Dundee, cu solzi strălucitori, ale lui Nicky Cristescu, interfaţa misteriosului patron Zamfir. De la amicalele de pregătire prin Scoţia şi Spania, s-a intrat în epoca cacofonicelor cantonamente de pe la Tărtăşeşti şi Titu.

Nicolae Cristescu, şoferul gurului galeriei, Gigi Corsicanu, la tratativele de preluare a clubului, spunea că simte că a ajuns la balamuc în timpul negocierilor cu fostul patron al Rapidului, mefistofelicul Copos. Ei bine, domnule mason, balamacul nu s-a încheiat. Bine aţi venit în lumea mirifică a Rapidului! Lumea în care George Copos a traversat în ochii suporterilor drumul atât de scurt de la „Berlusconi din Giuleşti“ la „mizerie“ asortată cu o colivă personalizată… Lumea minunată în care Dani Coman a făcut şi el saltul mortal de la „uefantastic“ la urările înfiorătoare la adresa familiei. Lumea unică în care autorul celei mai frumoase performanţe din istoria Rapidului, sfertul UEFA, Răzvan Lucescu, era trimis de câţiva „inegalabili“ suporteri „la tati“…

Nicolae Cristescu, patronul de piaţă care îmi pare un Nati Meir upgradat, spune că nu va regreta niciodată că a intrat în această lume învolburată a fotbalului. Prin faţa ochilor mi s-au derulat instantaneu imaginile cu momentele de bucurie ale lui Copos… Şi apoi m-am gândit că nu ştiu niciun şef „zen“ d