Vara, zonele cu aluniţe trebuie să fie ferite de expunerea prelungită la soare pentru a evita orice risc de cancer de piele. Aluniţele apar cel mai adesea în zonele cele mai expuse la soare, deoarece razele ultraviolete amplifică producţia de melanină. Atunci când celulele pielii nu sunt distribuite uniform suprafaţa pielii şi se adună într-un conglomerat se formează aluniţele. Iată cum poţi afla dacă aluniţele sunt inofensive sau periculoase pentru organismul tău.
Aluniţele, cunoscute şi ca nevi pigmentari sau nevi melanocitari, sunt tumori benigne sau hemartoame (tumori congenitale) alcătuite din melanocite, celulele ce conţin pigmentul care dă culoare pielii şi ochilor. Acestea pot apărea oriunde la nivelul pielii şi pot fi în grupuri. De obicei, au dimensiuni reduse (<5 mm), sunt bine definite, iar culoarea variază de la bej sau roz până la maroniu închis. Majoritatea aluniţelor apar încă din copilărie, datorită expunerii la soare, ca un mecanism de protecţie al organismului împotriva razelor ultraviolete.
Uneori sunt implicaţi şi anumiţi factori genetici, de exemplu, dacă mai mulţi membri ai unei familii manifestă un număr mare de aluniţe, câteodată chiar sute (numărul normal de aluniţe este de până la 40). Nevii se pot dezvolta rapid şi după evenimente traumatizante ca arsuri cutanate de gradul II, arsuri solare, necroliză epidermică toxică sau epidermoliză buloasă (apar vezicule).
Majoritatea nevilor pigmentari nu sunt periculoşi. Cei care ar trebui examinaţi de un medic sunt aceia care au un aspect diferit faţă de ceilalţi de pe corp sau apar spontan (după vârstă de 20 ani). Dacă observi schimbări de culoare, mărime sau formă a unei aluniţe ar trebui să consultaţi un dermatolog. De asemenea, acestea trebuie analizate dacă sângerează sau secretă lichid, se descuamează, provoacă mâncărime sau durere. În plus, auto-examinarea este la fel de i
