Zilele trecute, agenţiile internaţionale de presă au preluat o informaţie apărută într-o gazetă din Nairobi, The Standard, care evoca practici din fotbalul local mai mult decât surprinzătoare. Am putut afla astfel că două echipe din Kenya au refuzat să folosească vestiarele stadionului unde urma să se ţină meciul, susţinând - fiecare în parte - că adversarii au blestemat locul, cu ajutorul unor vrăjitoare Mai aflam că, în bugetele cluburilor respective, sunt prevăzute - sub rubrica "cheltuieli diverse" - sume însemnate de bani pentru închirierea unor cadavre de la morgă, aduse să "purifice" terenul de joc, cu o zi înainte de partidă... În fotbalul nostru, nu se recurge la vrăji. S-au folosit, ce-i drept, într-un spirit mai "pozitiv", preoţi pentru a sfinţi stadioane şi icoane pe marginea terenurilor. Dar în vestiarele din România nu ajung descântece, ci bani cash. Un patron de club aflat acum în puşcărie a brevetat chiar "premiile pentru adversari", aşezate frumos în valize. Vrăjile ocupă, în schimb, vestiarele politice. Un antropolog mi-a spus că nu există grup mai compact decât cel al politicienilor, între clienţii vrăjitoarelor din jurul Bucureştilor. Comentariile publice sunt elocvente. Un prieten de-al patronului pomenit adineauri, pe numele său Hrebenciuc, punea victoria lui Băsescu din 2009 pe seama unei flăcări violet, un "farmec" mai puternic decât orice argument. Liderul pesedist explica, de asemenea, că nu era deloc întâmplător nici faptul că susţinătorii preşedintelui au purtat, într-o zi de joi, cravate de aceeaşi culoare, fiindcă în ziua cu pricina culoarea violet face ravagii printre adversari. Pe scurt: nu votul, ci vraja a decis scrutinul. Aşa cum se ştie, social-democraţia e, în general, reactivă şi insistentă. Aşa se face că, trei luni mai târziu, la congresul PSD din 2010 au fost aduse trei vrăjitoare. Poate aţi uitat, dar alegerea lui Victor Pont