Cu excepţia cîtorva jurnalişti şi a cîtorva politicieni (cei din gruparea reformistă din PDL), incredibilul fapt petrecut în vremea din urmă – premierul Victor Ponta s-a zborşit în direct la procurorii care anchetează frauda de la Liceul Bolintineanu şi procurorii, tresărind într-un exerciţiu de Svejk cu mînecuţe, s-au executat de îndată, oprind ancheta – n-a făcut pe nimeni să tresară în România lui 2013.

Pentru a dovedi că n-a fost o rătăcire de moment, ci o politică de lungă durată, avînd drept scop transformarea Justiţiei într-o spălătoreasă cu ziua a Penalilor din USL, premierul Victor Ponta şi-a expus pe televiziuni mai mult sau mai puţin surîzătoare cu fizicul lui concepţia din care a izvorît momentul de cătănie executat cu procurorii Parchetului General, Parchet condus, graţie tîrgului dintre Preşedinte şi Premier, de o personalitate de aspectul moral al unei bile trecute prin untură:

Tiberiu Niţu.

Potrivit celui care încearcă să scape de porecla iresponsabilul vesel manifestîndu-se ca iresponsabilul cu ţîfnă de Miţa Baston, în România de azi, El, Liderul, Supervaizer al II-lea (Supervaizer I a fost Adrian Năstase), răspunde nu numai de tot ce mişcă, dar şi de tot ce face clorofilă pe meleaguri carpatine.

Ipostaza de Tătuc al Naţiunii nu e nouă în România postdecembristă, trăitoare a nostalgiei după un Ceauşescu etern.

Exerciţiul de Dumnezeu a mai fost făcut de Ion Iliescu, de Emil Constantinescu, de Traian Băsescu.

Din cîte se vede, asumarea ipostazei de Atotputernic a venit, de regulă, de la Preşedinţi, fie şi pentru că aceştia, aleşi prin vot direct de Popor, au simţit nevoia să răspundă Poporului prin gesturi şi cuvinte ocrotitoare.

Noutatea în cazul lui Victor Ponta apare din faptul că de astădată Stăpînul e premierul şi nu preşedintele României.

Prin o mie şi una de gesturi, Victor Ponta încearcă să-l imite pe Ad