Virajul serviciilor secrete de la Securitatea lui Ceauşescu la parteneriatul cu americanii poartă marca lui Traian Băsescu.
Opera lui politică poate fi urâtă, desconsiderată sau dimpotrivă admirată, dar în niciun caz nu poate fi ignorată. Ca român, n-are cum să te lase indiferent acest politician.
În mod paradoxal, o demonstraţie a schimbării de azimut de la Est la Vest este de găsit în cartea lui Adrian Năstase, Lumea, americanii şi noi, celebra lucrare „Made in Jilava”. Fostul ministru de Externe povesteşte cum, la începutul lui ianuarie 1990, a venit la Bucureşti secretarul de stat american Baker. Autorităţile de atunci au cerut sprijin pentru obţinerea Clauzei naţiunii cele mai favorizate şi cât mai multe investiţii americane. Oficialul de la Washington a răspuns sec că atât timp cât fosta Securitate îşi va menţine influenţa în România americanii se vor ţine la distanţă. Era, într-un fel, recunoaşterea faptului că revoluţia populară fusese deturnată şi confiscată mai apoi de nomenclatura şi serviciile secrete comuniste.
Adrian Năstase mai analizează în cartea sa şi sprijinul pe care l-a primit Traian Băsescu de la americani în timpul suspendării din vara anului 2012. Crin Antonescu nu era pe placul americanilor şi nici americanii pe placul lui. Recenta vizită a şefului CIA în România şi declaraţiile de satisfacţie vizavi de cooperarea cu serviciile secrete româneşti reprezintă coroniţa de premiant pe care a primit-o Traian Băsescu şi recunoaşterea faptului că SRI, SIE & Co au fost reorientate. Cum a reuşit comandantul de navă o asemenea manevră?
Răspunsul nu e chiar atât de simplu. La bază e o decizie politicostrategică a lui Traian Băsescu. Dar asta nu a fost de ajuns. Takes two to tango, se spune. Adică e nevoie de doi pentru un tango. Cu alte cuvinte şi americanii au vrut acelaşi lucru şi au intrat pe ringul dans. Deci ne putem pune întreb