O nouă Supercupă a României în palmares, după un 3-0 relaxant, pare a fi începutul perfect de sezon pentru Steaua. Rezultatul este bun, trofeul dă bine, dar ce contează cu adevărat este jocul. Şi nu a plăcut tuturor. Mulţi fani au trecut peste euforia victoriei şi şi-au exprimat nemulţumirile. Oarecum normal, pentru că pe Steaua o aşteaptă cel mai greu sezon din ultimul deceniu, date fiind circumstanţele, iar lotul cu care vrea să facă istorie e subţirel.
O regulă de bază în fotbal, în fotbalul nostru cel puţin, este aceea că nu trebuie să vinzi nimic până nu ştii cum stai. Iar Steaua stă rău. Cu Gigi Becali la închisoare, şanse mici ca echipa să mai fie sprijinită financiar, campioana României are nevoie ca de aer de Liga Campionilor. Doar calificarea în grupe îi asigură confortul financiar pentru un nou sezon de succes, dar până să ajungă acolo trebuie să elimine trei echipe. Dar cu cine?
Cu Piovaccari, culturistul Italian adus să-l înlocuiască pe Rusescu, sau cu Iancu, puştiul care era să-şi rupă picioarele de emoţie când a ajuns singur în careu? Pentru că doar asta ne-a propus Steaua la capitolul „noutăţi”, miercuri seară. Pe Steaua o aşteaptă în curând alte şase meciuri la fel de importante şi dacă nu trece cu bine de ele, adio.
Adio bani de la UEFA, adio meciuri cu 50.000 de bilete vândute, poate chiar adio noi sponsori. Iar dacă Gigi Becali nu este eliberat prea curând – şi nu sunt semne că va fi aşa – cine vine cu banii? Probabil că nimeni. Este criză şi nu or să se înghesuie mulţi să cumpere un club de fotbal cu multe milioane de euro - pentru că dacă, vreodată, Becali va vinde Steaua, o va face pe bani buni - aşa că rămâne salvarea tradiţională a cluburilor de fotbal din săracul est: să vândă fotbalişti.
Doar că aceasta ar trebui să fie chiar ultima soluţie pentru a-ţi asigura un buget, nu prima, cum s-au grăbit şefii din Ghenc
