Chirurgia este una din disciplinele cele mai frumoase din nomenclatorul profesiunilor medicale. Cel care se decide să acceadă în această specialitate e necesar să cunoască de la început vorbele lui Cicero, „în orice meşteşug sau preocupare intelectuală, în orice ştiinţă, sau chiar în virtute tot ceea ce este foarte bun este foarte rar“. În practicarea chirurgiei sunt necesare voinţă, putere de muncă, dorinţa de asimilare a cunoştiinţelor despre tot ce ţine de boli şi tot ce ţine de homeostazie. Scopul chirurgiei este acela de restabilire a homeostaziei prin manevre, manopere şi tehnici chirurgicale. Cel care e decis pentru chirurgie trebuie să fie cutezător, talentat, intuitiv, inovativ, să aibă simţ est Publicitate etic şi, mai presus de toate, să aibă har. Este util să fie prieten cu Platon şi Socrate în aprecierea binelui şi răului: „iată de pildă trupul omenesc, luat ca atare; el ar putea fi socotit nici-bun-nici-rău; binele pentru el e sănătatea, răul e suferinţa adusă de boală“ (Platon, „Lysis“ – Eseu de C. Noica). Prin extensie, este utilă cunoaşterea ontică a mai-puţin-răului şi a mai-mult-răului. Răbdarea şi altruismul sunt calităţi ce pot exista apriori sau se pot deprinde prin învăţare, mimetism. Mulţumirea de sine, dacă devine autosuficienţă, întrerupe calea devenirii de mare chirurg, maestru în chirurgie. Spre a deveni cu adevărat maestru în chirurgie este necesar sa fii mai presus de orice manifestare a mândriei, orgoliului ori invidiei (sfere de cuprindere diferite). Azi, chirurgia se desfăşoară în echipă, nu de unul singur într-un turn de fildeş. A şti să apreciezi fiecare membru din echipă, în chirurgie este foarte mare, înseamnă să ai mai mulţi prieteni decât neprieteni. Frica, teama, aprehensiunea, poltroneria, sinonime cu sfera diferită de cuprindere, în chirurgie înseamnă decesul profesional. Etica şi deontologia medicală sunt un ghid pe