Nu este an în care să nu fi scris despre nenorociți care își abuzează sexual proprii copii sau despre bărbați care violează copile (nu fiicele lor, dar tot suflete inocente). Sunt sigură că nici autoritățile nu știu cu exactitate numărul real al copiilor abuzați de părinți sau de alte persoane din anturajul lor. Aș vrea ca justiția să facă dreptate, o dreptate mai aspră, nu doar de câțiva ani după gratii sau poate nici atât. Și nu doar abuzul sexual să fie pedepsit mai aspru, ci și cel fizic, bătăile pe care le primesc unii dintre copiii care trăiesc în acest județ. Unii fug de acasă din cauza corecțiilor fizice repetate și crude pe care le primesc din partea așa-zișilor tați, alții ajung la gesturi disperate. Un copil este un dar de la Dumnezeu, sunt femei care ar da orice să rămână însărcinate și sunt părinți care nu dau doi lei pe pruncii lor. Ce s-a întâmplat cu lumea asta în care trăim? De ce democrația a fost atât de prost înțeleasă? Cum au ajuns acești monștri, că oameni nu sunt, să își violeze propriile fetițe? Ce este profund greșit în ei? De ce au ajuns la astfel de fapte? Cu siguranță psihologii și psihiatrii au răspunsuri mai bune decât ale mele. Cu siguranță ei cred că la un moment dat ceea ce este rău în acești monștri poate fi reparat, că orice om greșește, dar că își poate răscumpăra într-un fel greșeala. Nu mai au cum să îndrepte răul făcut. Viețile copilelor sunt marcate de abuzurile la care au fost supuse, încrederea lor în oameni, în viață este adânc zdruncinată. Un copil care este victima abuzului sexual prelungit ajunge să aibă o stimă de sine scăzută, sentimentul că nu are nicio valoare și ajunge să aibă o perspectivă distorsionată asupra sexului. Copilul începe să fie retras și să nu mai aibă încredere în adulți ori se poate sinucide. Unii copii care au fost abuzați sexual au dificultăți în a forma relații cu alții. Unii dintre copiii abu