În ce ţară credeţi că se întâmplă ce vă relatez acum? Nu va fi greu de ghicit, când vă voi spune că discutăm despre cauza Anchugov şi Gladkov contra Rusiei, în care CEDO a solicitat Rusiei să renunţe la retragerea automată a drepturilor electorale în cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate.

Doi deţinuţi de cetăţenie rusă au depus numeroase plângeri adresate autorităţilor din Rusia cu privire la faptul că au fost împiedicaţi să participe la o serie de alegeri electorale, considerând că această conduită reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului. Au fost respinse în mod constant, iar în urma epuizării căilor de atac interne, reclamanţii s-au prezentat în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), unde au subliniat faptul că în Rusia măsura deposedării automate a deţinuţilor de drepturile electorale a afectat aproximativ 734.300 de prizonieri. Solicitanţii au susţinut că nu li se poate aplica o pedeapsă neprevăzută de lege (Codul Penal rus ) şi că nu pot fi deposedaţi de drepturile lor electorale, atâta timp cât legătura juridică dintre ei si societatea rusă există (cetaţenia rusă).

Pe de altă parte, guvernul rus susţine că dispoziţiile legii fundamentale se aplică prioritar în raport cu dispoziţiile convenţiilor internaţionale, însă o analiză atentă a legii (Art 15 (4) din Constituţia Rusiei) conduce la concluzia că, din contră, prevederile din dreptul internaţional au prioritate asupra dreptului intern, chiar dacă art. 32 din aceeaşi constituţie prevede faptul că persoanele condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate nu au dreptul de a alege şi de a fi aleşi.

Însă decizia CEDO este clară, spunând că statele beneficiază de o largă marjă de apreciere în situaţia privării deţinuţilor de dreptul la vot, însă cu respectarea art. 3 al Protocolului 1 al Convenţiei. Statele nu pot impune