”Circumstanțele asociate cu suferința sunt rezultatul lipsei de armonie interioară(la nivel mental). Cele asociate cu binecuvantarea sunt rezultatul armoniei interioare. Măsura gandurilor corecte este starea de binecuvantare, nu posesiunile materiale. În mod similar, măsura gandurilor incorecte este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Există oameni blestemați, dar bogați, la fel cum există oameni binecuvantați, dar săraci. Binecuvantarea nu se asociază cu bogăția materială decat atunci cand cea din urma este folosita in mod just si cu intelepciune. La randul lui, omul sărac nu devine nefericit decat dacă devine nemulțumit de destinul său, considerandu-l nedrept”(James Allen – ”Omul devine ceea ce gandește”;

Ed. Adevăr Divin).

Suferința omenească e mai degrabă o consecință a gandurilor, decat una a situațiilor exterioare nouă. Sigur că evenimentele vieții trezesc în noi ganduri, sentimente, emoții, iar acestea toate ne determină să ne comportăm și să acționăm într-un anume fel. Faptul că noi reacționăm automat, faptul că ne credem obligați, forțați să răspundem furiei, neliniștii, agresivității, respingerii sau altor trăiri apăsătoare și nu facem nici un fel de schimbare în ganduri, în atitudini, în reacții, în comportamente sau în acțiuni ne duce în confuzie și ne prelungește suferința, precum și iluzia că nu avem puterea să schimbăm circumstanțele nefericite ale vieții. Într-adevăr, nu putem schimba circumstanțele în sine de vreme ce ele  sunt deja în manifestare, dar avem o putere enormă și anume aceea de a ne schimba atitudinea interioară în relația cu ele, respectiv modul de a reacționa la evenimente. Continuand să facem ceea ce am făcut în trecut în fața unui obstacol nu putem spera într-o schimbare. Dacă suferim e semn că gandim, ne comportăm și acționăm împotriva propriei noastre armonii interioare. Dacă suferința ne privește răvășito