Instinct primar

Totul a început de la o banală contradicţie, între mine şi un bun prieten, privind numărul ştiucilor din Jiu în zona Sărdaneşti-Gârbovu. Ştiam amândoi că există dinţoase acolo, dar prietenul susţinea că numărul lor este mic şi oricum nu trag la artificiale deoarece au multă mâncare pe Jiu. Explicaţia nu m-a convins, cât despre faptul, destul de des auzit la unii pescari, cum că ştiuca nu mănâncă pentru că are mult peşte în jurul ei şi e sătulă, nimic mai fals. Uneori, când un răpitor atacă năluca nu o face neapărat de foame, o atacă din instinct. O situaţie similară se poate observa şi la pisică. Dacă legi un ghem sau un şnur şi treci cu el prin faţa unei pisici şi pisica are chef de joacă, ea va încerca să prindă ghemul ştiind clar că nu este hrană şi totuşi ea atacă. Aşa se întâmplă şi cu ştiucile, însă modul de prezentare al nălucii trebuie făcut în aşa fel încât s-o determine pe cumătră să atace fără a fi suspicioasă. Sunt sigur că sunt mulţi pescari care au prins ştiuci cu burta plină de peştişori şi care s-au încumetat să se arunce şi la ce i-a oferit pescarul: peştişor sau artificială.

Înarmaţi cu lansete, trusa de năluci şi aparatul foto, am decis că vom merge să vedem cum stă treaba în acea locaţie. Am prins o zi excelentă cu apa ,,mierlie’’ numai bună de scăldat minciunile noastre, nici foarte limpede, dar nici tulbure să nu se vadă artificiala.

Acum, Jiul, după cum bine ştiţi, e o apă pretenţioasă, cu dese variaţii de debit, temperatură şi transparenţă şi pentru a înclina balanţa de partea ta, trebuie musai să cunoşti foarte bine locul unde pescuieşti. Mai trebuie să cunoşti şi obiceiurile peştelui, aria sa de vânătoare e primul lucru care trebuie descoperit în abordarea unei partide la răpitor, restul depinde de îndemânarea fiecăruia şi de echipamentul folosit. O ştiucă, 2 ştiuci… 14 ştiuci

Am deschis partida cu un salm