Reporter: Hai Băsescu, huo Blaga! Unde-i demnitatea?
Adrian Papahagi: Nu am făcut acest gest la supărare, ci la rece. Aș fi putut fi supărat (pueril) după Convenția PDL, în care reformiștii au fost striviți între două blocuri disciplinate și încolonate, deși am propus partidului singura soluție care evita actuala scindare de facto (fractura e ascunsă, dar profundă și reală). Era evident că reformiștii depășeau ca discurs, credibilitate și capacitate de înnoire echipa actuală. Dar nu eram percepuți ca „adevărați pedeliști”, și cu această etichetă am fi rămas mereu, cred. Nu sînt supărat pe Vasile Blaga. M-a tratat întotdeauna corect, mă aprecia și a fost dispus să îmi deschidă un culoar în PDL. Nu am nici un resentiment față de el sau față de alți foști colegi. Pur și simplu cred că, deși există mulți lideri de dreapta (unii credibili), unul singur e acum liderul dreptei. Am ales să pun umărul la o construcție nouă, care vrea să ofere ceea ce PDL nu mai poate fi. Sper că va fi un început bun, alături de oameni de calitate și credibili, capitalizînd și experiența reformatoare a unui politician versat, ca Traian Băsescu.
Rep.: Oportunismul este la Papahagi acasă? Unde-i place, pe sofa, sub papuc?
A.P.: Oportunismul îmi este străin prin educație. Eram oportunist dacă mă aflam de partea Puterii, nu a învinșilor. Am refuzat să intru în PDL cînd era la guvernare, tocmai pentru a nu fi suspectat de oportunism. Am intrat în politică la greu, cînd Guvernul MRU fusese dărîmat, PDL era în opoziție și Băsescu suspendat. Mai mare dezastru nu se putea. E oportunism ăsta? Firește, puteam să fiu oportunist și să-mi creez culoar în PDL, eventual dezicîndu-mă de indezirabilii Preda, Baconschi, Voinescu, Funeriu. Am sprijinit (și co-redactat) din rațiuni principiale moțiunea cu șansele cele mai mici de cîștig, a Monicăi Macovei, ostilizînd poate oamenii puternici
