- Editorial - nr. 134 / 11 Iulie, 2013 Ne rabda ei pe noi, ori noi pe ei? Recent, la un post de televiziune, un invitat din societatea (asazisa) civila facea o remarca ce poate da de gandit. Dupa numeroasele arestari, pentru luare si dare de mita, respectivul invitat spunea ca "oricine s-ar afla la Putere, toti sunt o adunatura de indivizi care nu urmaresc decat propria imbogatire.” Desigur, generalizarile, dupa cazuri particulare (intre altii, era vizat fostul primar al Clujului, Apostu, si multi altii), sunt nu doar nerecomandabile, ci si gresite, din start, orice generalizare fiind ea insasi o greseala. Pe care o dezavuam… Ceea ce nu inseamna ca remarca invitatului societatii civile nu continea un sambure de adevar. Si inca un sambure mare. Chiar daca, in replica la remarcile reprezentantului societatii civile, alt invitat (lider al PDL, fost la guvernare) declara ca: "PDL este singurul partid care a adoptat un cod etic si care, intre altele, prevede indepartarea din partid a celor care trag dupa ei zanganelele penale si acte de coruptie.” Nu stim, intr-adevar, daca respectivul cod este o fumigena, pentru ca la adapostul unor perdele de fum (si) PDL sa oploseasca cazuri grave de coruptie. In fond, sunt altii abilitati sa o faca. Stim insa, in schimb, ca partidele (inclusiv PDL) fac ca aia doi ardeleni care stateau la carciuma si ciocneau: "Rau!”, zice primul ardelean. "Rau sa fie! C-asa e bine la casa omului”, zice al doilea. Lasand gluma la o parte, un comentator se intreba – tot la o televiziune: "Stiti care e diferenta dintre un guvern grec si unul de-al nostru? Al lor macar a furat pentru popor. Legendarul functionar grec platit ca un semizeu a scandalizat occidentul, dar noi putem intelege fenomenul: politicienii lor au promis si au dat, spre deosebire de ai nostri care au promis si ne mai iau si-acum.” Am facut sublinierile de mai sus, pentru a ilustra, da