Afacerea merge, firma prosperă. Pentru doritori, suntem înştiinţaţi că sunt oferite „comenzi + livrări la domiciliu + materiale gratuite”. Ce mai!, serviciu după toate standardele. Probabil că mâine-poimâine îşi va diversifica oferta, punând la dispoziţie şi „servite”, adică lucrări gata făcute care să fie substituite tipizatelor pe care candidaţii le primesc. Urmează diplome şi alte atestate. În ultimele două săptămâni am fost bombardaţi zilnic cu ştiri despre fraudele de la examenul de bacalaureat. Deja ni s-a acrit de valul de ipocrizie al realizatorilor de emisiuni TV care, pe de o parte, deplâng faptul că nu avem nicio universitate în top 500 şi că a scăzut nivelul de pregătire al elevilor, iar pe de alta iau apărarea elevilor-copiatori care speră ca diploma obţinută prin fraudă să le deschidă calea spre studiile superioare. Într-o ţară în care însuşi premierul a fost dovedit ca şi copiator, era de aşteptat ca fenomenul acesta să ia amploare. Căci „peştele de la cap...” Fraudarea examenelor de bacalaureat este un proces în care sunt implicate trei părţi: elevul, profesorul şi părintele. Încă din clasele primare se instituie acest triunghi al complicităţii pentru contrafacerea situaţiilor şcolare. „Să nu-i stricăm media bietului copil, că se descurajează, iar de învăţat va învăţa el mai târziu. Ne mai punem pentru o notă sau un calificativ?!” Aşa sunt învăţaţi cei mai mulţi dintre elevi să păşescă în viaţă mână în mână sub marca falsităţii şi a duplicităţii. După cei doi ani de desfăşurarea a examenelor de bacalaureat sub camerele de filmat, s-a revenit la vechea schemă. În afară de ceea ce s-a dovedit în cazurile intens mediatizate, există semne ale industrializării fenomenului. Spun asta în sens propriu, pentru că am dovada. O colegă de-a mea a făcut parte dintr-o comisie de bacalaureat la un liceu din Botoşani. Astăzi a venit şi mi-a arătat ce a confiscat de