În mijlocul unei naţiuni convinse de existenţa unei entităţi divine, hai să luăm taurul de coane şi să discutăm liber şi fără restricţii despre legătura dintre Dumnezeu şi fericire.

Acum câteva săptămâni scriam despre legătura dintre bani şi fericire, un subiect controversat şi de-a dreptul neplăcut, dar plin de savoare.

Adevărul este că dacă ne ascundem după deget nu rezolvăm nimic. Că doar - sper - nu vă aşteptaţi ca ceva să treacă "de la sine" fără niciun fel de implicare din partea voastră?

Aşa că hai să luăm taurul de coarne şi, în mijlocul unei naţiuni convinsă de existenţa unei fiinţe superioare - să formulăm liber şi direct intreabarea: "care este legătura dintre Dumenezeu şi fericire?"

Pentru cei dintre voi care sunteţi atei convinşi, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Eu cred puternic în existenţa unei divinităţi supreme şi, mai mult, rareori veţi găsi pe cineva care să vorbească cu atâta respect despre Iisus şi cei care i-au călcat pe urme. Pe de altă parte, vorbesc cu mult drag şi despre Dalai Lama, Papa Ioan Paul al doilea şi mai multe persoane care reprezintă religia creştin ortodoxă, dar au reprezintă cu onoare fundamentele frăţiei şi iubirii între oameni.

Dar, nu acesta este subiectul aici. De fapt, subiectul aici este legat de ideile de bază propagate de credincioşi de prin toată lumea, uneori eronate şi interpretate negativ de oameni. Încep cu una dintre cele 10 porunci şi voi continua în posturile următoare cu alte pilde din Biblie sau cărţi sfiinte care vin în completarea descoperirilor făcute de oamenii de ştiinţă în ultimii 30 de ani.

1. Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, spune una din cele 10 porunci. După cum observi, scrie "ca pe tine însuţi", totuşi pe fondul unei exagerări generale, sunt ridicaţi pe piedestal oamenii care reuşesc să îşi iubească aproapele mai mult decât pe ei în