Profesorul Nae Georgescu s-a străduit, cu ceva ani în urmă, să demonstreze că pe Eminescu l-a ucis alt nebun – de fapt, teza lui Călinescu, completată cu identificarea ucigașului, un anume Poenaru, și a presupusului mobil (soața dumisale, actrița Cleopatra Poenaru, a avut o legătură vinovată cu poetul). S-a străduit, s-a documentat, a convins. După care, a întors-o ca la Ploiești, la fel de documentat și argumentat: Eminescu n-a fost niciodată nebun, nu l-a ucis Poenaru, ci mafia politică românească în frunte cu Maiorescu, la comandă austriacă. (Unul dintre aprigii susținători ai teoriilor lui Georgescu, G. Roncea, afirmă într-un recent articol că asasinarea „a fost dictată de la Viena”; ai zice c-a decis-o Bismark, da-i vorba despre românașul nostru P.P. Carp, aflat în voiaj la Viena, care-și sfătuia colegii de partid „să-l mai potolească pe Eminescu”. Atât și nimic mai mult.)

Mai nou, iată că dl Georgescu o întoarce iar, tot ca la Ploiești, tot hotărât și documentat, adoptând teza asasinării de către masoni. De ce? Fiindcă s-au „descoperit (după 130 de ani!) pe placa mormântului de la Belu două basoreliefuri reprezentând torțe întoarse – simbolul masonic al lui Thanatos. Bun, și? O torță întoarsă străjuiește și mormântul lui Shakespeare. Fost-a ucis de masoni? Torța vie, cu flacără adică, simbolizează viața, torța stinsă și întoarsă, moartea. Nu uciderea, nu condamnarea la moarte, ci trecerea răposatului peste Styx. Și sfinți creștini sunt zugrăviți purtând torțe întoarse – de pildă, profetul Isaia. Va fi fost și el mason? Torța arzândă, torța întoarsă sunt simboluri vechi de când lumea, însușite de unii sau de alții, tot așa precum Hitler a confiscat vechiul semn hitit al soarelui, svastica, preschimbându-l în însemn nazist. De altfel, chiar la Bellu poate fi întâlnită torța întoarsă pe alte plăci funerare: sculptorul Ion Georgescu, autorul celor mai cun