Când strigă pe blog „Măcar luptaţi deschis, nu-mi hărţuiţi copiii!”, tăticul furios Dan Voiculescu îmi aduce aminte de Traian Băsescu din primăvara lui 2008. Atunci, întors de la Bruxelles, preşedintele s-a dezlănţuit împotriva „tonomatelor de presă plătite în euro” care-i atacau familia. Elena Băsescu (EBA) era „copilul timid” cu care „greii presei s-au luat la trântă”, semn, în opinia şefului statului, că tatăl ei zdruncinase „sistemul mafiot al mogulilor”. Pe cine acuza, concret, Traian Băsescu acum cinci ani? În special Trustul Intact al lui Dan Voiculescu-Felix. Cu cine se războieşte acesta din urmă? Cu nişte adversari invizibili, care – zice el – îl răzbună pe preşedinte: „Înţeleg că, dacă Băsescu a fost suspendat, Voiculescu trebuie achetat”. Mogulul copiază aşadar atitudinea de familist nemilos a eternului său inamic, punându-se, ca şi acesta, pavăză în faţa odraslelor şi provocându-şi duşmanii la luptă dreaptă. Şi amândoi, când vorbesc de „copii” – întâmplarea face ca fiecare să aibă două fiice -, lasă impresia că duc în braţe nişte fiinţe plăpânde şi timorate, victime inocente ale confruntării dintre taţi. Or lucrurile nu sau deloc aşa. „Timida” EBA, călcând din gafă-n gafă, a profitat cu îndrăzneală de influenţa politică şi electorală a lui papa spre a se cuibări în Parlamentul European. Fiicele lui Dan Voiculescu administrează un imperiu media şi pun în practică politica partizană a acestuia, scoţând repede ghearele când familia se simte ameninţată. „Este o luptă politică a regimului Băsescu împotriva tatălui meu, care a fost un opozant constant al exceselor acestui regim. Cred că este o anchetă dirijată”, declară Camelia Voiculescu, în replică la anunţul DNA, că a pus-o sub învinuire pentru complicitate la şantaj. Comunicatul doamnei e bucăţică ruptă din acela postat pe blog de capul familiei, fiica devotată încercând, totodată, să-şi aşeze tăticul