Regele Carol al II-lea, primul rege născut în România, a fost o personalitate extrem de controversată. În planul culturii, el a fost unul dintre marii protectori ai unor artişti de talie internaţională, precum George Enescu, iar sprijinul material acordat prin intermediul Fundaţiilor Regale a permis o adevărată înflorire a culturii româneşti din perioada interbelică. În opinia unor istorici ai culturii, această perioadă de înflorire culturală din timpul României Mari a fost un fenomen fără precedent.

Regele Carol al II-lea a fost direct implicat în stimularea efervescenţei culturale. Însă, în acelaşi timp, ultimii săi ani de domnie au fost marcaţi de apariţia unui extrem de nociv cult al personalităţii, realizat de unii dintre susţinătorii săi după modelul deja brevetat în Italia de către ducele Benito Mussolini, apoi, în plan politic, Carol al II-lea a instaurat un adevărat regim autoritar, cunoscut şi sub numele de dictatura regală.

Regimul creat de el în anul 1938 s-a prăbuşit la începutul lui septembrie 1940, când Regele Carol al II-lea a fost înlăturat de pe tronul Regatului, care pierduse Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, teritorii ocupate samavolnic de către URSS, Transilvania de Nord, ocupată de Ungaria, precum şi Cadrilaterul, a cărui cedare fusese, practic, acceptată în favoarea Bulgariei.

Celebritatea de la Estoril

După abdicarea forţată de noul dictator al României, generalul, apoi mareşalul Ion Antonescu, Regele Carol al II-lea a plecat în exil, sub ameninţarea atentatelor teroriste organizate de legionari. Ajuns în Spania lui Franco, el a continuat să se simtă ameninţat. Aşa că s-a refugiat în Portugalia, la Estoril, iar în această ţară a devenit una dintre cele mai cunoscute personalităţi româneşti.

Ieri, când s-au împlinit 60 de ani de la moartea sa, Regele Carol al II-lea a fost comemorat în cadrul unui eveni