...Este un proverb rusesc a cărui traducere am încercat s-o realizez cât mai fidel. Avem şi noi omologul „Mâţa blândă zgârie rău” şi, de fapt, cred că toate popoarele planetei şi-au exersat înţelepciunea în a ne trage de mânecă spunându-ne, într-o formă sau alta, că mulţi din jurul nostru, pe care-i considerăm a fi inşi de nota 10, sau, cum se mai spune, „pâinea lui Dumnezeu”, la o analiză mai atentă, se pot dovedi a fi întruchipări ale diavolului!

Viaţa de zi cu zi abundă în exemple. Câte neveste - minunate la prima vedere, cu chipul răvăşitor de frumos, glasul cristalin şi graiul blând, se dovedesc a fi, în realitate, nişte scorpii care le fac viaţa amară bărbaţilor naivi care le-au căzut în plasă. Nici viceversa nu e lipsită de substanţă: mi s-a întâmplat, în repetate rânduri, să-mi invidiez prietenele pentru soţii lor fără cusur, după care, în urma unor neaşteptate şi tumultuoase divorţuri, să aflu muntele de cusururi care se ascundea sub chipurile lor blânde, de soţi buni, iubitori şi foarte familişti.

Mi-au trecut prin viaţă şefi „amabili şi prietenoşi”, care mi-au transformat, din tranşeele jocurilor de culise, existenţa în coşmar. Erau numai lapte şi miere când stăteam în faţa lor, devenind balauri cu şapte capete (în esenţă, fără cap!) odată ce le părăseam biroul. Apoi am avut prieteni „devotaţi”, cu care mă mândream, norocoasă că am dat peste ei - inşi impecabili: deştepţi, corecţi, dintr-o bucată, şi care, dintr-odată, atunci când viaţa le scotea în cale oportunităţi care nu mă includeau, se dezbrăcau de mine cu viteza cu care te lepezi de un trenci pe care ploaia ţi-l face ciuciulete. Mai mult: dacă aceleaşi oportunităţi o cereau, îmi deveneau, peste noapte, duşmani pe viaţă.

Am întâlnit şi în lumea mea, a celor „de pe sticlă”, duduiţe frumoase şi mieroase după care tânjeau, cu siguranţă, 99 la sută din priv