Într-o ţară în care mediocritatea a devenit un standard, iar inteligenţa a ajuns să fie considerată „maladie”, soarta geniilor nu poate fi decât ingrată. Există însă visători – precum Lajos Kristof, invitatul nostru de săptămâna asta – care nu-şi pierd speranţa că lucrurile se vor îndrepta, chiar dacă, după cum o demonstrează şi recentul examen de bacalaureat, modelele elevilor din ziua de azi sunt nu Eminescu, Iorga sau Eliade, ci vedete care „au reuşit în viaţă”, gen Guţă, Drăguşanca sau Becali – mai puţin faza cu puşcăria!

Reporter: S-a născut românul nu doar poet, ci şi genial?

Lajos Kristof: Sigur că s-a născut genial! Avem, chiar şi în istoria recentă, atâtea exemple de genii româneşti încât e imposibil să nu faci paralela asta. Căci geniile noastre s-au manifestat nu doar în poezie, ci şi în mai toate celelalte domenii ale creativităţii, de la aviaţie la sculptură. Ce-ar fi fost aviaţia fără un Vuia, un Coandă, un Vlaicu? Ce-ar fi fost sculptura modernă fără un geniu ca Brâncuşi?

România a ajuns să importe până şi ceapă, dar exportă creiere. Cine e de vină?

În primul rând, vinovat e statul român. În al doilea, de vină sunt părinţii, pentru că nu ştiu care servicii educaţionale sunt potrivite pentru copiii lor şi care nu sunt potrivite. Şi cred că e o mare pierdere pentru România că pleacă astfel de oameni, care ar putea vindeca rănile unui sistem tot mai bolnav. Problema e că România, în loc să fie condusă de oameni capabili, e condusă de nişte viermişori care devorează, pur şi simplu, trupul ţării.

Crezi că există o politică deliberată de alungare din ţară a capetelor luminate, pe principiul „Ţara te vrea prost”?

Există o politică de promovare a mediocrităţii la nivelul funcţionarilor de stat, pe ideea că, dacă eşti obedient şi eşti un bun executant, devii capabil să conduci şi o administraţie întreagă. Dar, dacă