● Geamand Geamanduridis, grecul pe care l-am poreclit aşa fiindcă stătea pe malul mării cu fluierul, de pază, să nu care cumva să depăşească vreun înotător geamandurile.
● A fost şi individul acela care trecea în fiecare noapte prin faţa hotelului din Larnaca, mereu la aceeaşi oră, cu motorul său monstruos de gălăgios, şi pe care un turist obosit îl pomenea pînă şi la secţiunea de comentarii despre hotel.
● Restaurantul gol de lîngă Ayia Napa din Cipru, unde, singur cuc, un om aşezat pe un scăunel cînta la acordeon, privind marea... Zîmbea ca Anthony Quinn.
● DJ-ul de pe vaporul cu puntea de sticlă, care ne-a pus muzica din Zorba, prelucrată frumos, şi apoi ne-a vîndut CD-ul cu altă muzică.
● Broasca ţestoasă moartă, în mijlocul valurilor.
● Prosoapele sugativă, din bumbac egiptean, de la Palm Beach Hotel.
● Antipatica şi omniprezenta instructoare de tenis, din neamul simpaticului Baghdatis, care ne-a făcut să plecăm de pe teren după ce îl închiriasem.
● Culoarea fragilă a mării din Golful Coral, de lîngă Paphos.
● Strania şosea străjuită de gardurile cu sîrmă ghimpată, ale bazei britanice de la Dhekelia.
● Fascinanta pictură modernă de pe peretele magazinului de artă din Place des Vosges, care costa 16.000 de euro.
● Individul cu valiza, sculptat numai de la genunchi în jos şi de la coaste în sus, în aceeaşi Place des Vosges.
● Vînzătoarele trăsnite, care, în timp ce serveau, îşi turnau una alteia, pe mînă, frunze uscate de ceai.
● Magazinul bine mirositor Dammann, cu sute de cutii de ceai, cu arome de Crăciun din Canada sau de Crăciun din Noua Zeelandă, de pomme d’amour, de grădină albastră, de trandafiri sau de grădină verde.
● Chelneriţa româncă de la restaurantul de pe Rue du Louvre, care ştia totul.
● Metroul automat de pe linia 1 a Parisului, fără mecanici şi fără cabină de c
