Modelul "adolescentului întârziat" nu este unul nou, nici în societate, nici în psihologie și nici în istoria literaturii. El este caracterizat, în principal, prin refuzul unei persoane de a pune în acord vârsta biologică cu cea mentală: adulți care, trecuți bine de 30 de ani, nu vor să-și asume responsabilitățile maturității și continuă să depindă de părinți (locuiesc cu aceștia), prelungindu-și cât mai mult posibil "dulcea" perioadă a adolescenței.

Printr-un proces acelerat gradual în ultimii 10 ani - și ambalat la maxim de la "criza financiară" până azi și spre un viitor incert -, modelul adolescentului întârziat s-a modificat, devenind un trend social.

În ediția on-line din iulie 2012 a ziarului britanic Daily Mail, sub titlul "Generația care refuză să se maturizeze", fenomenul este explicat pe îndelete. Subtitlul articolului enunță: "NU rate, NU copiii, NU plan de carieră".

Noul model de adolescent întârziat a fost numit de sociologi "adultescent". Adultescentul nu mai locuiește cu părinții (stă cu chirie), are o slujbă stabilă (este bun într-o meserie), și tocmai, își afirmă independența printr-un model de lifestyle care are la bază nu refuzul de se maturiza în sine, ci respingerea modelului social impus de "persoană matură responsabilă". Parafrazându-l pe regretatul Johnny Răducanu - care într-un interviu spunea că a crezut în iubire, a iubit 50 de ani și… "a ieșit un căcat" - tânărul de azi vede că modelul social al maturului împlinit, funcțional, disciplinat și responsabil duce către alienare și pierderea identității de sine. Modelul "liceu-universitate-serviciu bun-familie-copii-rate la bancă pentru orice + plan de carieră și pensie" este depășit. Omul devine prizonierul unui cerc vicios în care este presat constant să performeze și din din care nu poate ieși fără să piardă toată construcția socială. Are familie,