Sute de sătmăreni cu afecţiuni psihice sunt lăsaţi în voia sorţii, deşi trebuie internaţi şi supravegheaţi, se plâng chiar organele abilitate. Secţiile de profil se confruntă cu neajunsuri, iar cele mai multe nu au suficiente locuri. La Carei, de exemplu, Secţia de psihiatrie a Spitalului există mai mult pe hârtie. În aceste condiţii, bolnavii ajung să fie o povară şi un risc pentru propriile lor familii, dar şi pentru noi toţi: oricând pot ieşi în stradă, în plină criză, când sunt în stare de orice. Familiile sunt neputincioase

Familiile bolnavilor psihic trebuie să înfrunte neputincioase, zilnic, o realitate cruntă şi dureroasă pentru care nu găsesc nicio portiţă de salvare. Doar cei care suferă de afecţiuni grave, ca schizofrenie, depresii puternice sau Alzhaimer sunt internaţi două-trei săptămâni, după care sunt lăsaţi să plece acasă. Li se recomandă să revină pentru examinări periodice dar puţini sunt cei care o şi fac. Statisticile sunt îngrijorătoare: în fiecare an, peste o sută de sătmăreni se sinucid, iar dintre aceştia, 9 din 10 suferă de o boală psihică. Poliţiştii fac ce pot

Cei care ar trebui să ne asigure protecţia pe stradă, şi vorbim aici de poliţişti, se confruntă cu un puternic vid legislativ. Cu toate acestea, purtătorii de uniformă depun eforturi constante pentru a ţine evidenţa persoanelor care intră în această grupă de risc. Concret, la nivelul Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Satu Mare există o evidenţă a bolnavilor psihic periculoşi, din această categorie făcând parte persoanele diagnosticate cu schizofrenie paranoidă. Aceste date sunt furnizate de către Direcţia de Sănătate Publică. Poliţiştii mai colaborează şi cu unităţile de psihiatrie din judeţ, informaţiile fiind periodic analizate şi actualizate, susţin oamenii legii. Conform aceleiaşi surse, verificările vizează atât