A încerca să-i faci o prezentare lui HORAȚIU MĂLĂELE e de-a dreptul superfluu. E arhicunoscut și unanim apreciat.Teatru, filme/pe micul și marele ecran/, „n” spectacole, câteva mii de caricaturi(în domeniu se vorbește chiar de un stil „Mălăele”) și acum iată acest volum – l-aș numi „bloc-notes” – de proză și o „seamă” de versuri, uluitor de bune. În haină memorialistică, cu vagi accente de jurnal, purtând modestul titlu de „Rătăciri” – Ed. Allfa, București,2012, numai „pierdere” a busolei nu este. Din contră.
Ne aflăm în fața unui genial eseu de structură polimorfă: copilăria, situată în lumea post-moromețeană, postulate generice, cu tentă moralizatoare: viața – moartea și propria noastră devenire supusă sisificei condiții de a conjuga, așa cum putem fiecare, verbul „a fi”. Nu am să dezvolt aici analiza viziunii ontologice a lui HORAȚIU MĂLĂELE în stilul său inconfundabil, ironic, /auto/persiflant, flegmatic și frust. Ar însemna poate o demonstrație mult prea specializată și aș risca să-i îndepărtez de carte pe foarte mulți ipotetici cititori. Aș păcătui. De aceea prefer să acord mai mult spațiu citatului. Câteva exemple:
„Primăvara lui ’56 intrase în curtea copilăriei mele ca un animal de pradă”/sosirea comuniștilor/; „După ce Prostia se instală confortabil în teritoriu, urmă o perioadă de fericită adaptare”; „Copilăria...Cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat”. Din Decalog: „Fii prietenul dușmanilor tăi. Un proverb islamic spune că < numai iubindu-i poți să-i distrugi>”; „ Rămâi modest. Dar, fă în așa fel ca lucrul ăsta să se știe. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”; „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate”. Sau: „ A te chinui să faci un lucru așa cum vrei numai tu este ca și cum ți-ai dori să ai un copil cu o femeie gonflabilă”; „sânge și pământ/vuiet lângă vânt/vreau să mă avânt/las inima
