Carte pe care care o prezentăm astăzi constituie ultima apariţie editorială a lui Lucian Boia, Sfârşitul occidentului? Spre lumea de mâine. Volumul a stârnit multe reacţii, aşa cum era de aşteptat iar L. Boia prezintăevoluţia şi declinulputerii Occidentului, încercând să explice cititorului cauzele şi condiţiile care au condus la respectivele fenomene. Abordarea textului cărţii conţine cadrele cu care Lucian Boia ne-a obişnuit, menţinându-şi mai vechile puncte de vedere, aflate la o distanţă clar delimitată de cele ale istoriei contaminate de relativismul găunos al corectitudinii istorice. Eseul pe care astăzi îl prezint începe cu un text ce se aseamănă cu o resemnare: Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi. Analizând perioada de ascensiune a Occidentului, lui Lucian Boia nu-i e jenă să afirme că: Civilizaţia planetară de astăzi este civilizaţia occidentală, preluată desigur şi adaptată în fel şi chip. Ceilalţi n-au inventat nimic esenţial: de la becul electric la democraţie, totul a ieşit din laboratorul occidental. În asemenea măsură, încât ne putem întreba: fără Occident, unde am fi fost? Cine ştie? Poate că America n-ar fi fost descoperită.L. Boia explică evidenţe care nu pot fi combătute afirmând în paginile cărţii că Occidentul nu a descoperit doar lucruri bune. Construcţie complexă în sine, acest Occident, continuă să atragă, dar şi să intrige, deoarece este greu de înţeles cum un teritoriu atât de restrâns din punct de vedere geografic, cu resurse naturale mai degrabă modeste, a putut influenţa, într-o asemenea manieră, restul umanităţii.Decăd