Orice fenomen social – şi revoluţiile sînt fenomene sociale – are în spatele său un nivel de acumulări care-i determină modul de manifestare. De aceea, eu nu cred că există teorii ale conspiraţiilor care să fie valabile în practică. Şirul evenimentelor poate fi modificat de către o persoană sau un grup de persoane, dar logica evenimentului istoric are la bază şi contribuţia a milioane de oameni care dau naştere la milioane de fapte şi întîmplări, ce duc, la un moment dat, spre ceea ce numim „evenimentul istoric“. De aceea, nu pot fi de acord cu cei care se referă la Revoluţia din decembrie 1989 cu numele de „evenimentele din decembrie 1989“. A fost, fără îndoială, o revoluţie determinată de uriaşele procese şi acumulări de tensiune socială, provocate de caracteristicile comunismului românesc.

Revoluţiile din lumea arabă – Turcia fiind ultimul caz – nu pot fi corect percepute decît ţinînd cont de acest context. Nimeni nu dirijează din exterior aceste evenimente, aşa cum observ că se derulează unele comentarii în jurul nostru. Nu este vorba despre un război al cuiva împotriva lor, ci pur şi simplu ne aflăm în faţa unor modificări în mentalul uman, în profilul individual şi în psihologia oamenilor din aceste ţări. Acumulările din interiorul acestor societăţi sînt obiective, iar manifestările populaţiilor de acolo – la fel. Numai liderii lor, izolaţi, tradiţional-conservatori şi bătrîni, nu înţeleg nimic din ce se întîmplă în jurul lor şi ajung, uneori, să plătească chiar cu viaţa. Din acest punct de vedere şi prin atitudinea pe care a avut-o pînă acum, Erdogan pare a fi candidatul ideal. Numai dacă nu se gîndeşte serios la imaginea teribilă, cu Mubarak adus la proces pe un pat de spital şi pus într-o cuşcă de metal, de parcă ar mai fi putut să fugă undeva.

Fenomenul fundamental care se petrece azi în lume este acela că relaţiile economice se internaţion