La cîteva zeci de metri de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“, într-o zonă ticsită de imobile vechi de sute de ani, se află un monument istoric într-o stare avansată de degradare. Avînd specifice arhitectura moldovenească veche şi o boltă laterală, imobilul a fost datat de specialişti ca fiind de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. Este vorba de Casa Canano, a cărei poveste începe, de fapt, acum aproape 200 de ani.

În timpul domniei lui Mihai Sturza (1834-1849) – un domnitor cu mai multe iniţiative administrative, printre care şi înfiinţarea Academiei Mihăilene – a fost cumpărată, de la postelnicul Costache Cănănău, casa acestuia, din apropierea Rîpei Galbene. Documentele arată că preţul plătit de domnitor era de 3000 de galbeni.

DE ACELASI AUTOR Cum a fost dărîmat turnul de apă al Fabricii Nicolina Distrugerea conacului Principesei Ileana - la Poieni La Iaşi: soarta casei Moruzi La Iaşi, dezbatere pe teme de patrimoniu Cănănău – de la care vine actualul nume, Canano (astfel figurează în scriptele Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Iaşi) – era un boier cu vederi progresiste, care a învăţat carte alături de Mihail Kogălniceanu şi alţi ieşeni cu stare, la un „institut superior de educaţie“, fondat lîngă Iaşi de trei profesori francezi plecaţi în pribegie din Franţa şi oploşiţi prin Moldova, după înfrîngerea lui Napoleon. Ulterior, mulţi dintre boierii şcoliţi de ei şi-au continuat studiile în străinătate, în special în Franţa.

Împrejmuită cu cărămizi, clădirea a devenit închisoare, locul intrînd în folclor drept „criminal“. Aici au fost transferaţi cei ferecaţi în celulele unei alte închisori, din apropierea curţii domneşti. Pe lîngă infractorii de drept comun, în noua închisoare au stat şi ceea ce numim astăzi „deţinuţi politici“, aşa cum au fost tinerii şi militarii care