Timişoara e frumoasă, atunci când o iei la pas. Are multe clădiri frumoase, istorice, are multe drumuri, pieţe, prin care au călcat mari domni ai vremurilor trecute, mari valori, are un canal - Bega - care a văzut multe. Are multe Timişoara şi din ce în ce mai puţini îi ştiu secretele. De fapt, nu sunt secrete, practic, sunt lucruri uitate, care nu ar trebui uitate, ci puse acolo, în cartea de onoare a oraşului de pe Bega.

Răzvan Hrenoschi este directorul Direcţiei de Cooperare şi Informatică de la Consiliul Judeţean Timiş. Inginerul Răzvan Hrenoschi este pasionat de istorie şi de istoria Timişoarei şi a oamenilor ce au trăit şi trăiesc aici. Aşa că face tururi prin oraş, cu fiecare delegaţie care-i bate la uşă sau cu prietenii ori elevii de la diferite şcoli. Fără bani, doar cu pasul şi cu multe informaţii despre fiecare clădire, pod, piatră de pe caldarâm. Un traseu pe care îi place să îl bată este cel pe care armata română a pătruns în Timişoara, în 3 august 1919 – Ziua Timişoarei. Traseul porneşte din Modern, cartierul de pe Calea Lugojului, şi ajunge la primăria veche, în plin centrul Timişoarei, chiar în Piaţa Libertăţii. Exact pe firul liniei de tramvai – traseul urmat de armata română. Dar, să pornim la drum...

„Prea mari sunt clipele şi prea mici făpturile”

În 3 august 1919, armata română, plecată de la Lugoj, este aşteptată la bariera Recaşului, practic, bariera de intrare în Timişoara, de către prefectul judeţului Timiş, Aurel Cosma, primul prefect, şi de către colonelul Economu, venit din 1 august în Banat, în vederea organizării paradei militare care marca instaurarea administraţiei româneşti în Banat. Convoiul trece urmând actuala linie de tramvai şi se opreşte în faţa bisericii Sfântul Ilie, unde este aşteptat de proptopopul Timişoarei, preot Ion Oprea. ”Ne închinăm în faţa drapelului vostru. Trăiască regele şi regina! Trăiasc