Inamovibilul premier al Luxemburgului, aflat la conducerea Guvernului de peste 18 ani, Jean-Claude Juncker, care şi-a anunţat miercuri seara demisia, a fost decanul liderilor europeni şi ultimul arhitect al construcţiei europene.
La doar 58 de ani, Juncker deţine recordul longevităţii la conducerea unui Guvern european. El a devenit premier în ianuarie 1995, atunci când François Mitterrand şi Helmut Kohl erau încă la putere.
Prin urmare, a simţit pe propria piele profunda transformare a Uniunii Europene (UE), eşecul Tratatului Constituţional în 2005, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona patru ani mai târziu, apoi criza datoriilor şi salvarea euro, o sarcină căreia i s-a consacrat cu ardoare timp de opt ani.
Unii i-au reproşat că a devenit nepăsător faţă de Marele Ducat în detrimentul Europei şi că, astfel, a dat dovadă de neglijenţă în legătură cu abaterile serviciului său de informaţii, care au provocat îndepărtarea sa de la putere. Jean-Claude Juncker, membru al Guvernului în ultimii 30 de ani, este, totuşi, figura de prim-plan a politicii Luxemburgului, unde îşi păstrează popularitatea, în pofida scandalului.
"Trecând în revistă ultimii 30 de ani, aş spune că pentru primii zece ani ar fi trebuit să fiu mai indulgent faţă de ceilalţi. Iar pentru ultimii trei ani, ar fi trebuit să fiu mai puţin indulgent", a admis el recent.
European convins, el s-a considerat tot timpul la intersecţia drumurilor franco-germane. "Când vreau să vorbesc în franceză, gândesc în germană, când vreau să vorbesc în germană, gândesc în franceză, iar, în final, sunt de neînţeles în toate limbile", a spus el într-o zi, cu legendarul său simţ al umorului.
Apropierea de marii săi vecinii nu l-a împiedicat să-i critice, ca atunci când a apreciat că "orchestra franco-germană nu va avea niciodată calitatea de a impresiona melomanii politici". @N_
