Nu mai există nicio îndoială că societatea s-a polarizat, iar acest proces continuă şi se diversifică. Nimeni nu poate afirma cu maximă îndreptăţire dacă el este un proces pozitiv sau dimpotrivă. Sunt evidente doar efectele acestei polarizări, iar unele dintre ele chiar creează militanţi ori suporteri. Nici medicina nu scapă neatinsă de acest fenomen, care produce efecte evidente, adesea discordante sau, câteodată, paradoxale. În principiu, bipolaritatea multora din specialităţile medicale constă în faptul că, mai ales în ultimul deceniu, s-au dezvoltat, pe de o parte, proceduri şi cure de vârf care acoperă aria tratamentelor şi intervenţiilor scumpe şi greu accesibile, iar, pe de altă parte, organizări şi proceduri de primă linie care să poată asigura un minimum de acte terapeutice pentru rezolvarea situaţiilor acute şi cu mare potenţial de periclitare. În această ultimă situaţie, la noi s-ar afla dezvoltarea fără precedent a medicinii de urgenţă şi într-o oarecare măsură, a medicinii de familie. Acestea au misiunea să asigure o accesibilitate rezonabilă, ele fiind orientate către masa populaţiei. La fel este şi în domeniul Medicinii dentare, cu observaţia că aici polarizarea este foarte mare, iar efectele ei le vedem cu ochiul liber în fiecare zi. Dacă în urmă cu douăzeci de ani ne săreau în ochi persoane care emiteau zâmbete sau cuvinte cu străluciri metalice de tip wiplă sau de amalgam de argint, astăzi, asistăm, în aceleaşi situaţii, la expunerea unor arcade edentate ori cotropite de carii şi resturi radiculare, chiar la persoane onorabile şi îngrijite. Faptul este că, tratamentele stomatologice de reconstrucţie şi reabilitare dentoparodontală au devenit inaccesibile marii mase a populaţiei, care este astfel obligată să apeleze numai la intervenţii de urgenţă, şi acestea doar atunci când nu aleg autotratamentul sau răbdarea şi suferinţa permanentă