Recensământul a scos la iveală peste 250.000 de analfabeţi. Dintre statele europene (membre sau nu ale UE) stau un pic mai bine decât noi Croaţia, Albania, Republica Moldova. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
La acelaşi nivel cu noi (98 la sută alfabetizare) se situează Muntenegru, Italia, Bulgaria, Bosnia-Herţegovina, Serbia şi Spania. Sub noi, la coada clasamentului, se află FYROM, Grecia, Portugalia, Malta şi Turcia, pe o scală care variază de la 97 la 87 procente de populaţie alfabetizată. Pe scurt, nu sunt motive de panică, mai ales că indicele nostru s-a ameliorat în ultimul deceniu şi va continua tendinţa.
Pe de altă parte, românii care nu ştiu nici măcar să citească, pentru a se orienta minimal în spaţiu - de la staţia de autobuz, până la circa financiară - constituie o categorie socială grav defavorizată. Ar fi normal ca, în faţa rezultatelor publicate, Ministerul Educaţiei (în cooperare cu autorităţile locale) să lanseze un program de recuperare. Poţi învăţa să citeşti la orice vârstă, dacă eşti ajutat.
Problema noastră structurală trebuie însă diagnosticată la alt nivel. Ideea fostului ministru Daniel Funeriu - care a introdus ierarhizarea univesităţilor, demolată între timp de USL - era una de perfect bun simţ. Nu avem şcoli de elită, care să poarte această firmă fără complexe populiste. Ne lipseşte mecanismul prin care filierele curiculare sunt adaptate la nevoile actuale sau prognozate de pe piaţa muncii. Nici statutul profesorimii, exprimat prin grila de salarizare, nu reuşeşte să capteze în domeniu cele mai competente resurse umane. Ar trebui ca doctrina pedagogică să schimbe finalmente accentul de pe acumularea cunoştinţelor spre formarea de abilităţi. Judicioasă s-ar dovedi, totodată, relansarea învăţământului tehnic de nivel mediu.
Toate aceste politici realiste sunt îngreunate sau chiar blocate de către numeroşii beneficiari ai situaţie
