Optimiştii nu pot crede nici în ruptul capului în sfârşitul lumii, deşi sfârşitul lumii se află în faţa lor, îl văd, îl pipăie, îl trăiesc.

Desigur, nu este vorba despre exploziile solare, despre schimbarea polilor, sau despre scufundarea continentelor şi inundaţiile devastatoare, în urma cutremurelor generalizate.

Nu, nu este vorba nici măcar despre războiul atomic.

Este vorba, "doar", despre sfârşitul lumii cunos¬cute.

Da, sfârşitul lumii cunoscute a avut loc, deja.

Că ne dăm seama sau nu ne dăm seama, asta nu schimbă situaţia.

Ceea ce trăim în prezent nu mai este lumea pe care o cunoşteam şi nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaştem.

Trăim în plin necunoscut.

De mii de ani, civilizaţia noastră se bazează pe credit.

Sclavagism, feudalism, capitalism, comunism şi iar capitalism, - toate sunt sfredelite de credit.

Suspectez că şi comuna primitivă.

Fie că are loc un împrumut între persoane, fie că se petrece între persoane şi instituţii, fie numai între instituţii, noţiunea de credit se află în temeiul oricăreia dintre organizările sociale, traversându-le indiferent de "relaţia de proprietate dominantă" (cum ar spune-o Marx).

Ei bine, ne aflăm, deja, dincolo de asta.

În aprilie, am scris în BURSA un articol intitulat "...of Cyprus" (vezi pe site la 11.04.2013), unde am semnalat:

"De când a fost formulată ideea recapitalizării ei cu bani confiscaţi de la deponenţi, nu mai putem să vorbim despre «Bank of Cyprus», ci simplu, doar despre «of Cyprus».

Dacă tot e să ne batem în definiţii, atunci trebuie spus că sfeterisirea banilor deponenţilor nu corespunde noţiunii de «bancă», deoarece, fundamental, ea prestează servicii de păstrare a banilor şi plată la ordinul proprietarilor banilor.

Deci, ... «of Cyprus»"

Cititorii au apreciat articolul şi au râs ca de o glumă (m