În ultima vreme se pune tot mai pregnant problema situației copiilor minori rămași luni întregi – uneori ani, în grija rudelor, părinții mergând să muncească în afara granițelor țării.
Cadrul legislativ
Puțină lume știe că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 219 din iunie 2006 – „privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate“ – părinții aflați în această postură au obligaţia de a face cunoscut acest aspect persoanei care are atribuții de asistenţă socială din cadrul primăriei localității de domiciliu. Acestea, la rândul lor „vor transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protec- ţia copilului de la nivelul judeţului situaţia centralizată pe plan local“ spune legea.
Situația generală
Aprecierile edililor cu care am discutat despre acest subiect au fost oarecum împărțite, ei fiind în postura de a aștepta ca părintele să facă înștiințarea.
Bunăoară, Traian Balint, primarul din Covăsînț ne-a spus că „la noi, în comună, mai rar părinți care să plece pe termen lung la muncă în străinătate. Majoritatea acceptă munci sezoniere, cum este culesul căpșunilor, de exemplu. Aceștia ori pleacă numai câte unul, ori pleacă cu toții; deocamdată nu s-a pus problema“.
De asemenea, Militon Șerb, edilul-șef din Livada a precizat că acest gen de înștiințări sunt rar făcute din proprie inițiativă de localnici. „Doar dacă angajatorul cere această dovadă, conform legii, atunci vin și părinții să facă inștiințarea în cauză pentru a primi o dovadă. Și acestea sunt maxim 3-4 cazuri pe an. În general fiecare își rezolvă această problemă în familie“.
La Macea situația este oarecum similară, ne spunea primarul Ioan Mercea. „Puțini localnici au de lucru pe termen lung; majoritatea merg la munci sez
