Cînd în 1983 guvernul din Berlinul de Vest a decis organizarea unui recensămînt, oamenii au ieşit cu miile în stradă pentru a protesta, deşi nu li se cerea decît să completeze nişte chestionare relativ simple şi oricum inofensive în raport cu datele lansate de bună voie acum în spaţiul internautic, în reţelele sociale sau în convorbirile telefonice. Date pe care cu acribie, în pofida dimensiunilor lor astronomice, NSA le-a cules din Germania şi le-a stocat, fără să cruţe mai nimic, aşa cum rezultă din dezvăluirile făcute de Snowden.

Şi totuşi, de astă dată oamenii nu au ieşit în stradă ca la recensămîntul din 1983, nici după ce aşa numitul Whistleblower a afirmat că serviciile germane de informaţii ar sta sub aceeaşi plapumă cu partenerii lor americani, opinie citată pe coperta recentului număr al revistei Der Spiegel consacrat acestui scandal lipsit de precedent dar urmat, cu certitudine, de efecte incalculabile.

Deşi nu protestează, germanii sunt profund afectaţi. Un sondaj

de opinie relevă că 4 din 5 persoane chestionate solicită ca Angela Merkel, să iasă din expectativă, să nu mai permită Statelor Unite să joace pe mai departe şi nestînjenit rolul lui Big Brother în Germania şi să adreseze Washingtonului un mesaj categoric în acest sens.

Faptul că, la rîndul lor, germanii îşi păstrează calmul în condiţii în care vecinii lor europeni ar ieşi imediat în stradă, se datorează şi unei anumite culturi a protestului dar şi unui spirit al vremii.

Azi, cei mai puţini sunt cei care protestează împotriva violării sferei private de către spionajul online fiindcă majoritatea s-au obişnuit cu noile medii, cu reţelele de socializare fără să aibă conştiinţa pericolelor la care se expun exhibîndu-şi secrete personale, preferinţe sau repulsii. Ulrich Sittermann, profesor la Universitatea din Bremen, întrevede la orizont