Criza bacalaureatului de la liceul Dimitrie Bolintineanu a scos pe piaţă, pentru a nu ştiu câta oară, corpuţia care tronează societatea românească. Când spun corupţie, nu mă refer la coruperea unor lucrători din învăţământ. Aceasta se ştia, aşa cum am mai spus, există şi va exista cât va fi învăţământ, cât vor fi examene, cât vor fi oameni care vor dori să cumpere o diplomă fără să înveţe, fără să studieze, fără să merite.

Într-o Românie în care locurile de premier se cumpără cu conştiinţa, cu funcţii, cu contracte de exploatare a gazelor de şist şi aurului (cu riscul otrăvirii si distrugerii pământului), titlul de doctor se obţine prin copy-paste, fotoliul de preşedinte se cumpără cu participări ale armatei la misiuni de “binefacere” în ţări care nu au cerut ajutorul, cu contracte de achiziţionare a unor epave plutitoare sau zburătoare, prin vânzări de flote, sau renunţări la datorii ale unor ţări suspuse către ţara pe care o conduci, când posturile de procurori se cumpără cu dosare ascunse sau fabricate, posturile de miniştri se cumpără cu obedienţă iar cele de parlamentari cu cotizaţii la fondul de campanie electorală, pe cine mai miră faptul că inspectorii în învăţământ şi directorii de şcoli sunt numiţi politic, la fel ca şi directorii spitalelor, că dau “darul” ca să fie numiţi şi apoi trebuie să facă tot pentru a recupera paguba? Şi cum să te mire atunci, că elevii încearcă să copieze? Asta se întâmplă de când lumea. Dar de la copiat până la aranjamente făcute de directori de liceu pentru a “uşura” examenele şi obţinerea unor diplomae, pasul nu l-au făcut elevii şi nici directorii, ci cei care au ajuns aşa cum au ajuns acolo unde au ajuns, cei care conduc această societate coruptă şi putredă până în cele mai mărunte rotiţe ale angrenajului. Peştele de la cap se impute, aşa se spune dar din păcate se curăţă de la coadă, asta ştie orice pescar. C