FIV şi retardul mental
Chiar dacă natalitatea, ca indicator statistic, nu este influenţată semnificativ de numărul de proceduri de fertilizare in vitro finalizate cu nou-născuţi vii, aşa cum cei direct implicaţi (financiar) în România ar vrea, poate, să se creadă, nu avem dubii că reproducerea asistată este utilă şi necesară. Nu neapărat ca domeniu cu finanţare publică, dar aceasta este o altă poveste. În JAMA, săptămâna aceasta, au fost publicate rezultatele unui amplu studiu1 populaţional, ce are la bază registrul naţional suedez. Dorind să evalueze asocierea dintre diversele proceduri de fertilizare in vitro (FIV) şi tulburările de spectru autist sau retardul mental la copiii născuţi prin reproducere asistată, grupul de epidemiologi şi biostatisticieni de la Institutul Karolinska a colectat datele despre copiii născuţi în Suedia, în perioada 1982–2007. Aceştia au fost urmăriţi clinic pentru autism şi retard mintal până la finalul anului 2009. Pentru cazurile de FIV, s-a notat asocierea cu tehnicile folosite: injectarea intracitoplasmică a spermei (IICS), cu sau fără extracţie chirurgicală a spermei, şi utilizarea de embrioni proaspeţi sau congelaţi. Din peste 2,5 milioane de copii născuţi în intervalul de 25 de ani, 30.959 (1,2%) au fost rezultatul FIV. Cu autism au fost diagnosticaţi 6.959 de copii, din care 103 născuţi după FIV (1,5%), iar cu retard mental 15.830, din care 180 născuţi după FIV (1,1%). În ambele cazuri, nu a existat vreo asociere semnificativă statistic, atunci când comparaţia s-a făcut doar cu naşterile cu un singur produs de concepţie. În schimb, asocierea FIV cu IICS a relevat un risc relativ de retard mental de 2,36% (cu embrioni congelaţi) sau de 1,6% (cu embrioni proaspeţi). Într-un editorial2 publicat în acelaşi număr al revistei, prof. dr. Marcelle Cedars, directoarea Centrului de cercetare clinică pentru sănătatea
