În România lui 2013, peste 60.000 de copii se află în grija statului, care alocă pentru îngrijirea lor şi pentru salariile celor 32.000 de persoane care lucrează în sistemul de protecţie, 150 de milioane de euro anual. Potrivit calculelor gândul, pentru fiecare minor aflat într-o formă de plasament, România cheltuie zilnic 32 de lei. O mică parte din bani merg efectiv la copil însă, respectiv 7 lei, pentru că restul de 25 de lei se reîntorc în sistem - pentru plata angajaţilor.

La mai bine de un an de la schimbarea Legii adopţiei, România se confruntă cu un nou paradox: cel dintre, cinic vorbind, cerere şi ofertă. Pe de-o parte, sunt copiii instituţionalizaţi (57.480 la nivelul anului 2012), iar de cealaltă - familiile care-şi doresc să adopte. Acestea - 1.400 la număr, în 2012, potrivit Oficiului Român pentru Adopţii - , acuză în continuare autorităţile că îngreunează procesul de adopţie. Motivul? Copiii lăsaţi în grija statului reprezintă o sursă de venit pentru cele 32.413 de persoane care lucrează în sistemul de protecţie a copilului.

Cât durează în România procesul de adopţie

Pentru a putea adopta un copil în România, familiile care nu pot avea un copil sau care îşi doresc să înfieze trebuie să se încarce cu multă răbdare. Acesta este şi cazul Nicoletei Cristea-Brunel, care aşteaptă din octombrie 2012 să fie anunţată că s-a găsit un copil pe care să îl poată adopta.

„Mi s-a spus că am tupeu dacă mă aştept să mi se încredinţeze atât de repede un copil. ‚Au trecut doar câteva luni, unde vă grăbiţi’, este răspunsul pe care îl primesc atunci când întreb dacă s-a găsit un copil şi pentru mine”, a declarat pentru gândul Nicoleta Brunel.

Ea a primit atestatul de părinte adoptator în luna octombrie a anului trecut, document care este valabil doar un an. Dacă nu se găseşte un copil disponibil pentru ea într-un an, Nicoleta Brunel va tr